La 29 de ani, are toate sansele sa candideze, din partea PSD Iasi, pentru un mandat de deputat. A fost un copil nu foarte cuminte si un adolescent rebel, dar facultatea i-a adus anumite functii si l-a facut foarte responsabil. Iar aceasta responsabilitate l-a ajutat sa avanseze rapid in politica.

R: Ce anume v-a determinat sa intrati in politica?

- Intrarea mea in politica a fost o continuare fireasca a activitatii din timpul facultatii. Timp de patru ani am fost reprezentantul studentilor in Consiliul Profesoral al Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor si in Senatul Universitatii "Al.I. Cuza”. De asemenea, am facut parte din Biroul Consiliului National al Studentilor din Romania, fiind unul dintre cei sapte studenti cu care MECT se sfatuia pe probleme legate de invatamantul superior. Devenise o obisnuinta sa lupt pentru problemele celor pe care-i reprezentam.
Reusita mea de pana acum este o imbinare fericita de seriozitate, foarte multa munca, sacrificii, compromisuri si noroc. Inca din 2004 am ales sa fac parte dintr-un proiect de reformare a PSD, am fost corect cu cei cu care am plecat la drum si am pus permanent umarul ca PSD sa arate la Iasi asa cum arata astazi. Am investit incredere, timp si energie intr-un proiect pe care eu il consider de succes. PSD Iasi este o organizatie care incepe sa arate din ce in ce mai bine, cu oameni competenti si dedicati problemelor judetului.

R: Nu va deranjeaza ca se spune ca sunteti protejatul liderului PSD? Gurile rele spun ca datorita lui ati reusit in politica.

- Au fost momente in care am avut sprijinul acestuia tot asa cum, de-a lungul celor 5 ani de activitate politica, au fost si momente in care nu am avut acest ajutor. Pana la urma, relatiile in cadrul unui partid serios si responsabil trebuie sa se bazeze pe performantele politice ale fiecaruia. Sunt ferm convins ca, atat timp cat voi avea rezultate si-mi voi face foarte bine treaba, voi avea si sprijinul liderului PSD. Cand nu voi mai da randament, probabil ca voi avea intelepciunea sa plec singur.

R: Intorcandu-ne in timp, cum era Catalin Ivan la varsta copliariei? Erati cuminte sau le faceati pobleme parintilor?

- Din cate povestesc parintii, cu greu puteam fi catalogat ca baiat cuminte. Am facut foarte multe boacane care, acum, la momentul povestirii, probabil ca par amuzante. Atunci insa dadeau mari dureri de cap parintilor. Stiu ca aveam foarte multi prieteni si ca cea mai mare pedeapsa pe care puteau sa mi-o dea parintii era sa nu ma lase sa ies la joaca in fata blocului. Am copilarit intr-un cartier muncitoresc din Braila, unde existau foarte multi copii la fiecare bloc. A fost o copilarie fericita, in care singurul lucru care-mi limita libertatea de actiune era asumarea responsabilitatii pentru propriile actiuni. Aveam voie sa fac aproape orice si eram pedepsit de fiecare data cand greseam. M-am bucurat de un fel de libertate controlata.
In facultate am avut insa libertate totala, pentru ca parintii mei s-au mutat cu serviciul in Maroc. Am fost de vreo patru sau cinci ori in vizita la ei. Deciziile mi-au apartinut in totalitate mie incepand cu primul an de facultate.

R: Erati tocilar sau erati un elev care studia cat trebuia?

- Nu am fost niciodata tocilar. Am invatat doar ce mi-a placut si m-a pasionat. De multe ori, profesorul avea un rol hotarator in felul in care ma implicam la materia respectiva. Am participat si la olimpiade, dar am fost si elevul despre care se discuta la intalnirile cu parintii.
In liceu am fost cu siguranta un rebel. Aveam parul lung, umblam cu blugii taiati si eram foarte atasat de prietenii din gasca. Au fost patru ani de razboi permanent cu . Cei mai buni prieteni din liceu mi-au ramas prieteni si astazi. Ne vedem regulat, desi unii sunt in Bucuresti, altii sunt plecati din tara. Nu stiu ce intamplare haioasa sa povestesc acum, pentru ca cele care-mi vin acum in minte nu s-ar potrivi cu imaginea tanarului politician de astazi.

R: Revenind la vremurile actuale, cum se impaca politica cu viata personal? Ce spune sotia dumneavoastra?

- Atunci cand am ales sa intru in PSD a fost o decizie pe termen lung. Nu ma interesau functiile imediate si eram mai preocupat de o cariera politica pe termen lung. Pe termen lung, indiferent de partidul de care vorbim, ceea ce ramane constanta este doctrina. Asa ca am ales partidul cu doctrina care mi se potrivea cel mai bine. Relatia dintre politica si viata personala este una destul de tensionata. Politica este o activitate care necesita foarte mult timp si energie. Spre deosebire de alte meserii, in politica programul este unul care nu-ti lasa foarte mult timp pentru viata personala. De aceea, profit la maxim de cele cateva saptamani de concediu pe an si de absolut orice ocazie mi se iveste pentru a sta cu cei dragi. Am inchiriat cu Catalina, sotia mea, un apartament si visam la propria casa. Deocamdata, avand alte prioritati, propria casa este un proiect in asteptare. Nu stiu cat de numeroasa va fi familia noastra, insa stiu sigur ca va fi una foarte fericita, pentru ca si eu si sotia mea suntem familisti convinsi.

R: Veti candida la alegerile parlamentare?

- Am sanse foarte mari sa fiu candidatul PSD-ului intr-un colegiu uninominal pentru Camera Deputatilor. Sunt convins ca votul uninominal este in avantajul celor care doresc schimbarea clasei politice si reformarea acesteia din temelii. Ma numar printre cei care cred ca lucrurile trebuie sa se schimbe radical in politica romaneasca, prin urmare sistemul de vot uninominal imi da sperante.

R: Iar la final, o intrebare indiscreta: va credeti un barbat frumos? Fetele din organizatia de tineret cam suspina dupa dumneavostra...

- Nici pe departe. Vreau sa cred ca sunt mai degraba serios, bine pregatit, responsabil, ambitios si onest decat frumos. La tineret am foarte multi prieteni si am convingerea ca multi dintre ei vor ajunge mari oameni politici social democrati.