Saptamana trecuta am vazut care sunt atuurile eroului pozitiv, ale justitiarului, ale celui care face ca, in final, sa triumfe dreptatea, adica ale superpolitistului. Astazi, le vom vedea pe cele ale negativului, ticalosului, nenorocitului care, intotdeauna, moare la final pentru a reinvia in "seria" a doua si in urmatoarele… Pentru ca, daca n-ar exista un supercriminal n-ar putea aparea, fireste, nici superpolitist: ca doar n-o sa trimiti un erou sa infrunte un boschetar?!
Dar inainte de "intra in paine" sa mai spicuim cateva dintre calitatile finale ale superpolitistului, doar asa, din spirit de echitate: doar n-o sa lasam un ditamai criminalul sa zburde singur pe o intreaga pagina de ziar?!

Deci, SUPERPOLITISTUL:

Gaseste mereu cate un indiciu revelator pentru ancheta pe care o intreprinde intr-un bar de strip-tease, in care intotdeauna gaseste cate o stripteuza inimoasa care-I propune sa faca sex pe gratis si el refuza.
Iar o frumoasa fata (suspecta "se serviciu" din debutul filmului) se indragosteste de el si-l ingrijeste cu devotament in momentele in care e cat p-aci sa clacheze.
De fiecare data cand e la anaghie raspunde sfidator, cu o obraznicie monumentala, plina de duh, pentru care e imediat stalcit in bataie. Dar fata frumoasa si suspecta face dragoste cu el — asa stalcit cum e — si peste cateva cadre, urmele ranilor dispar (mai ales cele de pe fata), ceea ce arata, nu-i asa?, imensa forta a iubirii.
Oricate mitraliere (sau arme automate) ar utiliza inamicii impotriva lui, politistul american se descurca de minune cu pistolul sau Colt 45 (cu 6 gloante) sau cu "Smith & Wesson"-ul 357 Magnum (mostenit de la tata), ce poseda o magazie cu 9 cartuse. Dar cand e cazul, manuieste cu dexteritate si fara complexe armamentul ultrasofisticat, de ultima generatie.
In infruntarea finala — dupa ce-l prinde si-l dezarmeaza pe criminal — acesta apeleaza la onoarea politistului (de obicei ranit) si cei doi se bat corp la corp pana cand aparatorul legii e impuscat aprope mortal de vicleanul infractor. Chestia asta insa nu-l salveaza pentru ca, cu ultimele-i puteri, bravul politist il doboara definitiv (de obicei utilizand membrul ranit).
In final si in ghips isi primeste, alaturi de iubita si de cetateni entuziasti, decoratia.

SUPERCRIMINALUL:

Supercriminalul american este smecher, egoist, puternic si charismatic, fiind un tip uracios, incruntat si cu o figura tipica de psihopat, dar pe care nu-l observa nimeni, niciodata. (Daca n-ar fi operatorul milos, nici macar noi, spectatorii, nu l-am putea vedea.) De asemenea, mai e sangeros, dur si tenace; moare greu (si niciodata definitiv), avand solide legaturi cu lumea de dincolo, ceea ce-l ajuta sa reapara cand te astepti mai putin. In sfarsit, este un orator versat si instruit, de o inteligenta diabolica si o rautate viscerala: daca n-ar fi criminal ar fi geniu. Ucide intotdeauna cu un motiv — eventual pentru a demonstra ceva. Uneori, chiar vrea sa reformeze societatea; dar oferta sa sociala e — de regula — chiar mai "saraca" decat cea a unor politicieni romani. A fost abuzat in copilarie (de regula, si sexual), mai ales de catre tata (mai rar de mama; aproape niciodata de frati sau surori).
In contact cu el, oamenii obisnuiti (si mai ales femeile) devin simple unelte — docile si inconstiente — ce conlucreaza la a-i indeplini planurile.
Se incadreaza intotdeauna in tiparele profailerilor, carora insa, intotdeauna, la scapa ceva.
N-are nici o slujba; nimic stabil, dar le-a practicat pe toate. Nici asigurari de sanatate, pensie etc.; nu apare nicaieri pe infailibilele calculatoare ale retele americane, dar e mereu descoperit pe Internet, in ciuda faptului ca dosarul i-a fost sters, sau este mort de multi ani, iar diverse agentii americane — care de care mai secrete — se calca pe picioare sa-l faca disparut.
In ciuda lipsei oricarei surse de venit, are bani din belsug, pentru case, masini, ascunzatori si un arsenal de arme despre care regizorul "uita" (intotdeauna cu eleganta) sa ne spuna cum le-a dobandit.
Casa lui e labirintintica, de marimea unei fabrici parasite de la o margine de oras; e intotdeauna descoperita ca urmare a unui rationament logic, dar perfect intamplator, al detectivului.
Spre deosebire de opozantul sau — superpolitistul — supercriminalul pare a nu dormi niciodata; nu mananca, nu bea, nu circula decat la ore tarzii — si doar pe alei pustii si cat mai dosnice, ori pe acoperisuri, prin canale, ganguri, pe sub poduri.
Toata noaptea, precum si o mare parte din zi, supercriminalul isi urmareste victimele (de cele mai multe ori simultan), iar in restul timpului umple biblioteci intregi de caiete, cu citate biblice ori diverse ziceri mistico-filozofice, in care detectivul va gasi indiciul revelator.
De regula, isi alege victimele dintr-un bar de strip-tease; dar se multumeste si cu cate o gospodina "uitata" de sot intr-o ditamai casa. Este un imaginativ: foloseste o multime de arme neconventionale: topoare, rangi, carlige, clesti, lanturi, surubelnite, pungi de plastic, iar de la locul crimei tocmai a disparut, in ciuda faptului ca orasul a fost blocat de masinile de politie.
Nu lasa niciodata amprente la locul faptei, dar lasa o multime de indicii "in lant", care apar la caldura, la iluminarea cu lampa cu ultraviolete, la stropirea cu acid, etc., toate acestea fiind savant explicate de catre o profilerita isteata prin "dorinta inconstienta de a fi prins si pedepsit".
Evita cu dexteritate barajele de politie, se deghizeaza mai ceva ca un actor si se ascunde extrem de usor, "topindu-se" pur si simplu in peisaj — e un adevarat cameleon urban.
Este un rafinat al torturii si un estet al lentorii; dar nu se da in laturi sa ucida brutal si rapid (atunci cand scenaristul se impune ori se plictiseste).
Victimelor sale le tine lungi tirade filozofice, uneori atat de bine insailate, ca aproape iti vine sa-i dai o mana de ajutor.
Mereu se crede mai destept decat politistul (probabil ca de asta e si prins; dar nu putem fi siguri). Dar intotdeauna face greseli, de genul... (Va las voua placerea de a le gasi!)
Apetitului sau pentru sange nu-i e de ajuns aproape niciodata un singur film: se simte in largul sau doar in continuari.
In concluzie, supercriminalul american este intru totul demn sa-i tina piept superpolitistului american — uneori in mai multe continuari.