M-am "lovit" de acest slogan imbietor, care m-a determinat să calci pragul magazinului şi de ce să nu fiu sincer, am incercat şi cumpărat haine de acolo şi nu mi-a părut rău. Intr-adevăr, am găsit marfă din Germania, de firmă, la preţuri mai mici decat cele la care magazinele chinezeşti care au umplut ţara se chinuie să-şi vandă ştifturile – sau chinezismele, că tot e un termen la modă.

Am cumparat la preţuri incredibil de mici imbrăcăminte pe care in Germania aş fi dat de cateva ori mai mult. Singura chestie, de care nu mi-a fost insă jenă, a fost că ele au ieşit din moda sezonului care se incheie şi, aşa cum procedează cei care nu vor să rămană cu marfă veche pe stoc, aceasta se vinde la preţuri mici. Foarte mici.
Pană aici, totul in regulă, insă pe mine mă distrează sloganul, care pană acum şi-a demonstrat eficienţa, insă tinde să devină puţin cam depăşit. Asta datorită noului val de preţuri romaneşti, care ar vrea să fie nemţeşti, dar colac peste pupăză, se referă la produse şi servicii romaneşti, in cel mai bun caz, dacă nu chinezeşti.

Şi uite aşa, incet, incet, ne cresc preţurile mai tare decat salariile şi pensiile, mai nou cresc şi amenzile de circulaţie, pe care legiuitorul a avut grijă să le facă de la inceput ca reprezentand un anumit procent din salariul minim pe economie.

Mă intreb ce va face un şofer care, intamplător, e fără loc de muncă de cateva luni, dar nu a ajuns la disperarea de a-şi vinde maşina, şi chiar a indrăznit să circule cu ea, dar a uitat să-şi pună centura? Va pierde două puncte şi va plăti 112 lei, sumă care reprezintă 20 la sută din salariul minim pe economie, pe care el nu-l are? Şi dacă nu are, de unde să plătească? Dacă nu plăteşte, face puşcărie? Dacă face puşcărie, cand iese de acolo va fi un model pentru ceilalţi şi sigur se vor ingrămădi toţi să-l angajeze!

Concluzia e simplă: dacă n-ai bani, stai acasă!