Stirile despre inundatiile care au "lovit" Moldova zilele acestea au, fara indoiala, o doza de tristete. Analisti si specialisti de tot felul s-au intalnit in studiourile televiziunilor pentru a discuta despre gravitatea situatiei. Unii jurnalisti au incercat sa "atace" subiectul la radacina, adica sa ajunga la cauzele inundatiilor, nu doar la explicatii despre cum se rezolva problemele deja existente.

N-au avut cu cine sa discute. Toata lumea vroia sa discute despre cat de bine au facut oficialitatile fata dezastrului, despre mobilizarea generala, despre numarul de voluntari care ii ajuta pe sinistrati etc. Apropo, oare in tarile cu adevarat civilizate se foloseste acest cuvant vreodata? Exista, in celelalte tari membre UE, motive pentru a utiliza cuvantul "sinistrat" in fiecare an? Sau doar noi urmam, an de an, acelasi tipar?

S-a vorbit despre faptul ca se stia de acum doi ani ca zonele cu pricina prezentau un risc crescut de a fi inundate. Dar nu s-a facut nimic.

Pe noi nu ne intereseaza avertizarile, planurile de viitor, nu suntem prevazatori, nu ne place sa ni se spuna ca actiunile noastre de acum pot avea urmari grave. Nu, noi suntem patria lui "aici si acum". Defrisam acum, pentru ca maine s-ar putea sa nu mai avem voie. Cumparam masini ieftine, gunoaiele celor din vestul Europei, chiar daca au un consum mai mare de combustibil si deci polueaza mai mult, pentru ca pe noi ne intereseaza sa "iesim" mai ieftin - desi, pe termen lung, o masina ieftina, dar care consuma mult, este o investitie proasta. Poluam ca si cum planeta mai trebuie sa "reziste" doar atat timp cat mai "rezistam" si noi. Generatiile viitoare n-au decat sa isi salveze planeta si sa ne injure, noi ne-am trait viata asa cum am vrut!

Lucrurile astea nu se spun aproape deloc, pentru ca nu are nimeni solutii concrete, iar oamenii nu sunt interesati sa previna dezastrele. Sau nu stiu ca o pot face.