Au venit inundatiile si jurnalistii isi freaca mainile de bucurie. Ii vezi in cizme si pelerine de ploaie, cu pixul sau microfonul, tragand dupa ei un fotoreporter sau un cameraman si filmand drama prin care trec sarmanii sinistrati.
"V-a luat apa casa? Ati pierdut tot ce ati strans o viata? Nu v-a mai ramas nimic? Ati ramas pe drumuri? V-a luat apa animalele din curte? Vi s-a inecat si copilul in viitura? Cum va simtiti?"
Cum crezi ca se simte un om care a pierdut tot? Cat de prost poti fi ca sa intrebi un om care aproape ca nu mai are pentru ce trai "Cum te simti?". Oare jurnalistul respectiv cum s-ar simti cand se trezeste, in cateva minute, fara nimic, cu familia luata de ape, fara toata agoniseala de o viata si doar cu hainele de pe el?! Oare cum ar reactiona atunci cand, disperat numai la gandul ca poate nu-si va mai gasi niciodata copilul luat de ape, vine alt dobitoc, cu microfon si camera de filmat si-l intreaba: "Cum te simti?".
Oare e atat de greu de inteles cum se simte acel om? Oare nu-si poate da seama cretinul de reporter ca acel om este disperat si ultimul lucru de care are nevoie este sa dea un scurt interviu, sa afle si restul poporului ca nu mai are pentru ce trai?
De ce nu pune si jurnalistul mana sa ajute pompierii in salvarea oamenilor, ci doar ocupa un loc sau doua intr-o barca in care ar putea incapea niste sinistrati?
Pentru ca daca pune mana si ajuta, nu mai are cine lua interviu, nu mai are cine filma. Doar salveaza niste vieti fara nici un rost, pentru ca nu-i filmeaza nimeni eroismul si dedicarea...
Asa ca mai bine forteaza, cu un microfon, un pix, un aparat foto sau o camera video niste oameni care incearca sa uite ca nu mai au pentru ce trai.

Pentru ca el are de dat o stire de senzatie care sa-i vanda ziarul sau stirea de la televizor...