Astazi, boieri dumneavoastra am sa va spun o poveste care la prima ascultare pare incredibila, dar careia ii putem acorda credit. O sa vedeti, din aceasta istorisire, ca atunci cand vine vorba despre existenta unei infinitati de posibilitati, America e "wax” pe langa Romanica noastra. Asadar, cineva mi-a povestit ca undeva, intr-un sat din scumpa noastra patrie, la o biserica, enoriasii ascultau slujba de duminica la boxele amplasate in lacasul de cult. Acu’, n-ar fi fost nici o problema cu faptul ca pardalnica de tehnologie si-a varat coada si in Casa Domnului, imprastiind vocea preotului catre urechile credinciosilor cu ajutorul unei statii de amplificare conectata la niste boxe. Altu-i baiul, oameni buni: vocea popii nu razbatea in direct din cutiile vorbitoare. Popa, baiat destept si fire inteprinzatoare, inregistrase liturghia, iar in timp ce enoriasii bateau matanii, faceau cruci si ascultau plini de evlavie pilde biblice, trimisul lui Dumnezeu isi vedea linistit de treburi, altele decat slujitul. Poate povestea pare greu de imaginat, dar cine mi-a spus-o, nu avea nici un interes sa minta. Da’, iaca, acum mi-am amintit si eu o faza petrecuta intr-o alta biserica: in toiul slujbei de duminica, in timp ce popa tamaia si canta de rasuna biserica, de undeva din sutana preoteasca a sunat telefonul mobil. Popa se opreste din cantat si tamaiat si raspunde la telefon: "Da! Pai, ce sa fac? Uite, sunt la slujba… Da’ nu-i nici o problema, o rezolvam. Totu-i pregatit. In zece minute sunt acolo”. Si parintele ii sopteste colegului, cel care era "vioara a doua” la slujba de duminica: "Continua tu, ca eu am o treaba!”. Mai tarziu am aflat ca respectivul dom’ parinte avea o firma de pompe funebre.
In urma cu vreun an am auzit de existenta unui site pe care aveai posibilitatea sa te spovedesti on line. Ptiu, drace, Doamne iarta-ma! Acu’, ma gandesc ca maine poimaine, si impartasitul se va face on line, iar in locul nostru vom angaja pe altcineva sa se inchine pentru noi. Ce sa zic, boieri dumneavoastra? Nu contest binefacerile tehnologieie avansate, sunt constient de utilitatea ei, dar in acelasi timp si de efectele nocive. Sunt satul de balivernele care stau la baza argumentului ca prin mijlocace moderne se asigura un acces mai lesnicios la actul religios. Eu, ma intreb si va intreb, unde e responsabilitatea unor oameni care modeleaza firi si sculpteaza caractere? Unde e acea moralitate popeasca de care pomeneam zilele trecute intr-un editorial? In portofel? In ceaunul in care bolboroseste la foc mic tocana de porc in mijlocul postului? Driblarea oricarei responsabilitati e considerata o dovada de abilitate, de inteligenta, de mare smecherie. Daca te eschivezi si mai esti si platit pentru asta, inseamna ca esti descurcaret si poti intra in posesia brevetullui de adevarat roman. Din fericire, boieri dumneavoastra, exista destui preoti cu har, constienti de misiunea lor, in fata carora trebuie sa ne scoatem respectuos palaria. Asa cum am mai spus, atractia pentru lucrurile strambe si haite, cu chipul had, e mult mai puternica decat cea pentru simplu, pentru firesc. Impletind smecheria cu iresponsabilitatea urmam reteta originala a falimentului moral. Asta nu ar trebui sa ne ingrijoreze? Intreb si io!