Romanul a fost invatat ca a avea o slujba inseamna sa primesti bani din doua parti: de la stat/patron si din ciubucurile de care te invarti.
Sa dam un exemplu.
Un om are un camion de transport marfa si cauta sofer. Vine un gigel si se angajeaza pe 8 milioane si e supermultumit. De ce? Pentru ca, pe langa alea 8 milioane mai vinde motorina de vreo 6 milioane, motorina decontata de patron si inclusa in pretul cursei. Pe langa motorina pe care o vinde, mai face si niste curse pe barba lui, la negru, pentru prieteni sau oameni care platesc.
Sa zicem ca se angajeaza sofer pe 16 milioane. E la fel de multumit, dar motorina de 6 milioane tot vinde. Pentru ca se poate. Nu mai face atat de multe curse la negru, dar tot face.
Ei bine, il angajezi pe 30 de milioane. E in culmea fericirii. Dar motorina tot vinde. De ce? Pentru ca stie ca poate castiga mai mult, pentru ca stie ca fenteaza patronul despre care are impresia ca-l rupe cu munca, pentru ca...
Pentru ca e roman.
Asa ca, nu conteaza cat de bine este platit un angajat in Romania, daca poate sa-si fenteze sefii, o va face. O va face pentru ca are impresia ca munceste mai mult decat e platit (da, chiar in conditiile in care este platit ca sa stea degeaba), o va face pentru ca si-a adus aminte ca nu-i ajung banii, o va face pentru ca asa a auzit si a vazut la altii.

O va face pentru ca este un roman nesimtit care are pretentii de la alttii sa nu fure, dar uita ca el face acelasi lucru.