Asta suntem cu toţii: fabricanţi de gunoi.

Copiii noştri sunt expuşi de mici mesajelor publicitare, invăţand despre mărci ale produselor inainte de a invăţa să scrie. Am cunoscut un părinte care-şi ajuta copilul să inveţe adunarea şi scăderea oferindu-i bani de buzunar, pe care copilul avea să-i cheltuie pe dulciuri. Ciocolata X, pentru că aia are cea mai atractivă reclamă, "suculeţul" Y, pentru că participă la concurs şi are nevoie de toate abţibildurile şi meniul de la McDonald's, nu atat pentru mancare, cat pentru jucăria primită odată cu ea.

Am ajuns să trăim pentru a manca şi nu să mancăm pentru a trăi. Nu mai cumpărăm mancare pentru a ne hrăni, ci pentru a le incerca pe toate. Poate că salamul nu-ştiu-care e mai bun decat ce avem noi acasă; hai că-l cumpărăm ca să vedem cum e. Şi dacă tot suntem in hipermarket, să mai luăm şi altele. Ce contează că nu avem ce face cu atata mancare, important e să cumpărăm din toate.

Ajungem acasă şi aruncăm toate pungile primite de la hipermarket, despachetăm toate cumpărăturile şi coşul de gunoi s-a umplut.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, in urmă cu zece ani, produceam mai puţin gunoi. In urmă cu douăzeci de ani, şi mai puţin. Acum, trebuie să arunc aproape in fiecare zi gunoiul, pentru că, deşi am triplat capacitatea coşului de gunoi, el se umple mai des. Cu mai multe hartii, mai multe pungi de plastic şi ambalaje de tot felul. Majoritatea din plastic.

Cumpărăm mai mult decat avem nevoie, producem săptăpmanal mai mult gunoi decat produceam intr-un sezon, acum două decenii şi suntem mandri. Ne facem cumpărăturile in super- şi hiper-market-uri, avem un stil de viaţă occidental, ce să mai!

Mi-ar plăcea să am o casă la ţară şi să trăiesc exclusiv din ce aş produce ca agricultor. Da' mi-ar lipsi teribil toate prostiile pe care, ca orăşeancă, dau banii şi de care nu am intotdeauna nevoie. Societatea de consum m-a stricat de cap...